• Telefon: 0762 235 333 (secție)
  • Adresă: Str. Bucur nr. 19, București (Maternitatea Bucur, Pavilion B)

Despre TINE, despre NOI

As putea sa scriu despre orice subiect… Sentimente? As putea face referate întregi despre toate. Dar despre tine? Tu, VIAȚĂ, ce crești în mine, cum de nu pot scrie despre tine? Ce ma retine? Mi-am dorit sa scriu despre toate sentimentele din prima clipa în care am aflat ca ești aici cu mine. Dar nu am putut. Mi-am dorit sa scriu sa știe toți ce simt, cum te simt. Dar n-am putut. Ceva ma oprea.
Poate ca mi-a fost teama. Mai întâi m-am temut ca e doar un vis, apoi ca poate am sa te pierd, apoi am vrut sa te vad… Însă asta ar însemna să uit multe din sentimentele trăite cu tine.
Eu și tati ne-am dorit atât de mult sa apari în viata noastră. Iar tati cred ca a avut un presentiment pentru ca pe 5 decembrie mi-a luat un test de sarcina, iar eu ii spuneam ca nu are cum, am amânat momentul pana a doua zi, convinsa ca nu are cum sa se întâmple aceasta minune așteptată de mai bine de 5 ani. În dimineața de Sf. Nicolae, pe 6 decembrie am făcut testul.
Era o minune!

Te-am așteptat atât de mult încât atunci când ai apărut nu ne venea sa credem. Spuneam incontinuu: nu cred! Nu creeed!!! Și plângeam. În aceeași zi am făcut testul de confirmare a sarcinii și da, era adevatat: se întâmplase o minune. Tu ești minunea din viata noastră.

In aceeași seara le-am spus bunicilor, lui Mimi și lui Papaiu: Moș Nicolae ne-a mai adus ceva în dar – un bebe. Lui Mimi i-au dat lacrimile. Iar Papaiu, nu realiza. L-am luat de mana și l-am intrebat: ai înțeles ce am spus?? Daaa… Dar nu îmi vine sa cred, după atâta timp, după atâta așteptare…

Am mers la control, doamna doctor a constatat sarcina, toate par ok, dar ne spune sa fim reținuți și sa nu ne bucuram încă.
Știam ca oricum ar fi, dacă rămâneai sau nu cu noi, as fi avut nevoie de suport.
Peste o săptămână i-am spus Mariei (nepoata pe care o iubim ca pe fata noastră), apoi fratelui meu și cumnatei. A doua zi am mers la bunicii mei și când le-am spus, bunica mi-a zis: „știam, am visat!”
Peste câteva zile ne-am întâlnit cu nasii și le-am dat și lor vestea. Nașa la fel, se aștepta. Și ea a avut un presentiment.

Toți s-au bucurat pentru noi.
As fi spus tuturor! As fi strigat in gura mare! Și totuși eram reținuți. Nu îndrăzneam sa visam.
Peste alte câteva zile le-am dat vestea prietenelor mele. As fi vrut sa le spun când ne întâlneam toate, dar ar fi durat mai mult și eu abia așteptam. Asa ca le-am trimis poza cu testul și le-am intrebat: vreți sa fiți mătușile mele?
M-au sunat amândouă și ne-au felicitat.
Au urmat zile normale, însă aveam o bucurie în suflet și totuși o teama. De odată am simțit ca viata ia o alta întorsătură.

Cadoul primit din partea găștii vesele – tricourile personalizate cu “bebe pompier” ne-a făcut sa începem sa trăim cu adevărat acest vis frumos și ne-a făcut sa realizam ca este realitate.

Au trecut apoi zile, săptămâni, în care simțeam tot mai mult ca ești acolo cu adevărat. Ecografiile mi te dezvăluiau puțin câte puțin, de la un bob de mazăre cu inimioara, la o bebelină scumpa, pe care nu poți sa nu o iubești, chiar dacă nu știi cum arata exact. Te-am iubit din prima clipa în care te-am „văzut” la ecograf. Într-o zi vorbeam cu tati și ii spuneam: toți spun ca o sa fie băiat, dar eu cred ca e fata. Tu ce ți-ai dori sa fie? Și el mi-a spus: Sincer? Mi-aș dori sa fie fetita. Și asa a fost sa fie.

Pe la doar 3 luni te-am simțit prima data. Îmi mângâiai pântecul. A fost o senzație de nedescris. Am zis ca mi se pare și l-am chemat repede pe tati. A simțit pana și el!!! Apoi nu te-am mai simțit o perioada. Dar și când ai început sa miști știam ca ești a mea, ca ești acolo cu adevărat și nu m-am mai simțit niciodată singura. Mergeam la birou și îți cantam în mașină, îți vorbeam. Când am auzit melodia Vals a lui Smiley am zis ca e făcută special pt noi doua: „Dansând cu ea, numai cu ea, i-am auzit inima cum canta”.
Asa era. Noi doua. Doua inimi.
Apoi a fost o piesa care m-a făcut sa plang atât de mult, deși o auzisem de nenumărate ori, dar cred ca niciodată nu am dat atenție versurilor: Țărăncuță, Țărăncuță, a lui Dan Spataru: „Țărăncuță, Țărăncuță nu mai ești tu tinerica dar ești încă frumușică și-ți sta bine ca mămică, cu trei fire albe-n par; pai să-ți trăiască fetita și sa o vezi la casa ei”.
Apoi Feli a scos o melodie: Doua inimi. Canta exact ce simțeam și ce spuneam eu: „Creștin sau ateu, prin tine se explica Dumnezeu”.

Numele ți l-am găsit relativ repede. Întotdeauna mi-am dorit ca pe fata mea sa o cheme Maria, însă aveam deja o Marie în familie. Apoi aflând ca te naști în iulie-august, m-am gândit la Ilinca, dar aveam și o Ilinca. Apoi dorind sa porți neapărat și un nume de sfânt, mi-a plăcut Ioana din mai multe motive: este numele de sfânt ce îl poarta tati, bunicu și la fel de important, pe nașicu îl cheamă Ionut. Iar celalalt nume l-a găsit nașa și mi-a plăcut maxim din prima: Sofia. Mai ales ca este foarte posibil sa fii fost conceputa în Bulgaria.

Apoi ma tot gândeam ca ziceam ca daca fac un băiat ii pun numele lui nașu. Asa ca ți-am găsit o porecla 😊. Pe nașu îl cheamă Dumitru și toți ii spun Mituș.
Și asa pentru toți ai devenit Misha noastră mica. Sau Mișa.

La 7 luni am aflat ca semeni cu tati: aveai buze groase, ochii mari, fata alungita și picioare lungi. După cum spun prietenii, ești suedeza lui tati.

Timpul trece repede. Acum pe final din ce în ce mai repede. Și deja ma întristez când știu ca nu o sa te mai simt aici înăuntru, protejata de orice rău. Acum pun mana pe burta și încerc sa îmi dau seama dacă îmi întinzi un piciorus sau o mânuța.
Dar ma bucur ca vei venii pe lume și voi putea sa te țin în brate și sa te mângâi.
Mulți îmi spun sa nu te învăț sa stai în brate și sa nu te răsfăț prea tare. Dar la cât te-am așteptat cum as putea oare sa nu fac aceste lucruri?
Iar așa cum îmi place mie sa spun, în copilărie, oricâte păpuși ar avea o fetiță niciodată nu sunt suficiente. Tocmai din acest motiv, ea devine mama și are o păpușă unica, asa cum nu mai are nimeni.
Eu și tați o sa facem tot ce ne sta în putință sa fii un copil sănătos, fericit și iubit.

Va urma…

Va doresc toate cele bune,
Cristina Pieleanu