Gandurile viitoarei mame
Mai este o luna si jumatate si in sfarsit voi deveni mama pentru prima oara. Pe timpul sarcinii m-au invadat o mie de ganduri pe care le voi impartasi cu voi toti.
De cand ma stiu am vrut sa am copil, daca se poate de fapt, cat mai multi. Visul s-a indeplinit acum, cand in sfarsit o sa devin mama la 32 de ani.
Cand am aflat ca sunt insarcinata m-a cuprins o fericire enorma, dar si neliniste pentru ca am inceput sa ma gandesc la viitor, daca o sa fiu o mama adecvata pentru copilul meu. Cum sarcina evolua, eu citeam tot mai multe carti ca sa fiu pregatita cu cat mai multe informatii. Din fericire nu am avut in jurul meu multe persoane care sa se simta nevoite sa imi impartaseasca parerile lor despre sarcina, despre cum a fost la ele, despre ce fac bine sau prost.
Acum cand sunt insarcinata, inteleg de ce nu toate femeile sunt incantate cand lumea „sare” pe mine in incercarea de a pune mana pe burta mea. Acum inteleg de ce este deranjant. Este ca si cum lumea iti invadeaza spatiul tau intim, corpul tau, fara sa iti ceara voie. Si in subconstient mai este si ideea de a proteja puiul din burtica mea si de a nu ajunge la el toate energiile. Dar, cu toate ca este deranjant, cand lumea pune automat mana pe burta mea, vazandu-ma insarcinata, nu am gasit cuvintele sa imi exprim nemultumirea. Si asa prefer sa zambesc bland, in timp ce corpul meu se face ca un arici.
Acum cand termenul se apropie tot mai mult, grijile incep sa fie tot mai frecvente. Am intrat in criza de timp, cand am impresia ca mai este foarte putin timp si ca puiul meu nu are inca totul pregatit. Sunt agitata ca nu am zugravit inca, ca nu are mobila montata, caruciorul este la 1500km distanta de mine si multe lucruri sunt inca necumparate, chiar daca lista cu necesitati creste de la zi la alta. Absorb tot mai multe informatii din carti si de la mama, soacra, bunica, prietene si in mintea mea s-a format ideea cu ce nu vreau sa fac si cu ce vreau sa fac. Ma intreb daca ma voi tine de „promisiuni”, de ce mi-am propus acum ca nu vreau sa fac cu copilul meu. Ma gandeam chiar sa imi fac de acum o lista cu lucruri pe care nu vreau sa le aplic copilului meu si cand va trece timpul sa revizuiesc acea lista.
Imi este teama si de momentul cand voi intra in maternitate si voi avea un an rupt de activitatea profesionala. Fiind o persoana activa, ma gandesc cum voi reactiona, cum ma voi adapta la noua situatie, care clar o sa ma implineasca sufleteste mai mult decat orice altceva pe lume.
Ma intreb daca o sa fiu o mama prietena sau o mama autoritara, daca o sa stiu sa fiu si severa si indulgenta, daca ii voi da libertate sau voi simti nevoia de a detine controlul, daca o sa-l las sa ia singur decizii sau il voi indruma eu…
Am auzit mereu de la parinti si socrii, ca meseria de parinte este cea mai grea din lume, iar acum cand momentul acesta se apropie cu pasi repezi, incep sa dau crezare acestor vorbe. Inca nu mi-am strans copilul in brate si deja imi fac griji pentru cum o sa fiu ca mama. De acum totul se rezuma la faptul ca trebuie sa-mi protejez puiutul si tot ce fac trebuie sa fie spre binele meu.
Incerc sa gandesc pozitiv, ca nasterea va decurge lin, ca nu voi avea probleme cu alaptatul si ca voi sti sa fiu mama perfecta pentru copilul meu.
Cu drag,
Miruna Florea