• Telefon: 0762 235 333 (secție)
  • Adresă: Str. Bucur nr. 19, București (Maternitatea Bucur, Pavilion B)

Mami, vreau lăptic de la tine!

Buna ziua tuturor! Ma numesc Sara Madalina, am 4 luni si jumatate si sunt cea mai fericita bebelusa. Dar nu am fost intotdeauna asa. Nu ca as fi avut vreo problema, ci ca mami a tot fost ingrijorata. Dar mai bine sa va povestesc.

Ca toate mamicile, si mami a avut multe intrebari si temeri. Unul dintre subiectele ei preferate a fost alaptarea. Acest lucru m-a bucurat pentru ca arata ca isi dorea ce-i mai bine pentru mine. Aflase ca multe mamici nu au putut sa alapteze si a inceput sa sa ingrijoreze. Mi-as fi dorit sa pot sa-i spun: “Mami, vei avea laptic pentru mine! Toate mamicile au!”… De cate ori ma miscam la ea in burtica pentru a o asigura ca totul este bine si ca asa va fi…
In cautarile ei a aflat de cursurile de la “Scoala mamei”. M-am bucurat ca asa urma sa afle mai multe lucruri. Aici chiar a primit asigurarea de care avea nevoie in ce priveste lactatia. Tot aici insa a aflat ca in majoritatea cazurilor e greu la inceput. Apare furia laptelui, sanii se intaresc si dor, mai ales dimineata, apar rani la nivelul mameloanelor iar cand bebe incepe sa pape doare foarte tare, unele mame spunand ca e mai greu decat nasterea. Mami, te iubesc pentru ca ai trecut peste toate aceste dureri pentru mine!

Zilele treceau, iar eu ma simteam tot mai bine la mami in burtica. Atat de bine incat nu mai voiam sa ies afara. Drept urmare, mami a trebuit sa faca cezariana. Se spune ca la cezariana sunt sanse mai mari sa nu ai lapte si sa nu alaptezi. Dar doar se spune, nu este asa. Laptele poate veni un pic mai tarziu, la cateva zile, dar vine! Asa a fost si la mami. Luni seara, pe 23 septembrie, m-a nascut, iar miercuri, cand m-a pus pentru prima data la san, am mancat cel mai bun laptic. Vezi mami, ai reusit, imi spuneam eu in gand in timp ce ma bucuram de primele momente la sanul ei.
Asa cum v-am spus i-a fost greu la inceput dar in mai putin de doua saptamani folosind o crema foarte buna i-au trecut ranile. O problema rezolvata, dar altele isi faceau aparitia: Oare plange de foame? Oare mananca suficient? Am destul lapte? De ce varsa atat? Asimileaza? De ce nu creste conform tabelelor?…Toate aceste intrebari si le punea mami zilnic.

La inceput plangeam ca ma durea burtica si doar la sanul si la caldura ei ma linisteam. Era aproape tot ce puteam percepe si imi lipseau cand nu le simteam. Si apoi mami, daca m-ai hranit atat de bine 9 luni, de ce crezi ca nu o mai poti face acum? In ce priveste greutatea, eu o sa seman cu tine si cu tati. Voi ati fost vreodata grasuti? Nu te necaji pentru asta, mai ales ca acele tabele sunt facute pe copii hraniti cu lapte praf. Bucura-te ca sunt sanatoasa si vioaie!

Se spune ca noi copii intelegem greu si ca trebuie sa ni se repete de nenumarate ori aceleasi lucruri. Dar voi, adultilor?… Lui mami i-au trebuit 4 luni sa inteleaga si sa se linisteasca. Voua cat v-a luat sau cat credeti ca va va lua?

Mult succes in continuare, sa aveti incredere ca sunteti cea mai buna mamica si ca alaptand veti avea si voi cel mai fericit bebelus!

Violeta Paun

Înscrie-te la curs