Mai avem puțin….
Buna dragelor,
Vreau sa va povestesc cum am pornit timid la drum si ne-am dorit sa devenim parinti. Se intampla in vara lui 2012 si imediat am reusit si a iesit testul pozitiv. Entuziasmul nostru a fost maxim, am trambitat in stanga si dreapta bucuria noastra, insa la primul control la doctor ni s-a zis ca nu se aud bataiile inimii. Se vedea embrionul, dar atata. Dupa niste analize de sange, si alt control ni s-a confirmat ca aveam sarcina cu “ou clar”, adica din punct de vedere genetic nu s-a putut concepe fetusul.
Dezamagire enorma am simtit si am plecat mai departe in calatoria noastra….in 2013 iunie am reusit din nou. Primele 3 luni am tinut totul pentru noi, eram asa inspaimantati sa nu patim din nou aceeasi poveste, la fiecare control voiam sa auzim bataiile inimii si tresaream de bucurie si aveam lacrimi de incredere cand le auzeam.
Si uite astfel, acum in 38 de saptamani, o asteptam pe printesa noastra sa ne umple viata de bucurii si zambete! Emotiile ma cuprind si sunt convinsa ca imi voi face “meseria” de parinte cat de bine voi putea, alaturi de cel mai deosebit sot. Ma gandesc, ca toate gravidutele, la scenarii, la situatii, dar cu voia bunului Dumnezeu sper sa nasc usor si sa pot alapta cat mai mult!
Va multumesc pentru atentie si va doresc sa aveti puiuti sanatosi, voiosi si care sa va umple viata de armonie!
Cu drag,
Elena Paun, Bucuresti