Povestea unui îngeraş
La început am fost un gând, o dorinţă şoptită în miez de noapte, dorinţă a doi oameni maturi, frumoşi. Şi iubire…, multă iubire. Am fost o sămânţă, o minune. Am înmugurit în pântecele mamei mele şi am rodit în căldura corpului ei. Am crescut în ritmul bătăilor inimii ei, respiraţia imi liniştea sufletul simţind ce simţea ea…Dragoste, durere, fericire. Eram noi două şi universul. Uneori, în dogoarea nopţii, simţeam căldura mâinii tatălui meu, emoţia lui, nesiguranţa şi teama de viitor. Îmi era suficient să-l ştiu aproape.
Nouă luni au trecut pe nesimţite, găoacea în care creşteam a devenit uşor neîncăpătoare. Simţeam emoţiile mamei, dorinţa ei de a ne întâlni de nestăvilit. Şi era aşa de bine în cuibul meu, cu inima mamei bătând uşor şi liniştindu-mă, departe de toate relele lumii. Mă simţeam iubită şi protejată..Şi povestea noastră continuă…O sa trăim în trei…Şi mulţumesc Cerului, Universului, Puterii Absolute…
Manuela Musat