Vă salut cu drag,
Numele meu este Veronica, am 21 de ani, sunt din Bucuresti, si vreau sa impartasesc povestioara mea despre cum am ajuns sa fiu o fericita mamica.
O sa incep prin a va spune ca mereu am avut un sentiment ca voi fi mama la aceasta varsta… poate din cauza faptului ca bunica a nascut-o pe mama cand avea 21 de ani iar mama pe mine la aceeasi varsta… si iata ca nu m-am inselat.
Nu am premeditat insa aceasta sarcina ci din contra, ma protejam luand anticonceptionale deoarece planuiam intai sa-mi termin studiile.
Dar iata ca m-am gandit sa iau o pauza nebanuind insa ca peste doar 2 saptamani urma sa raman insarcinata.
Am pus pe seama pauzei intarzierea menstruatiei dar dupa a doua luna deja incepusem sa banuiesc ceva.
Spre surprinderea mea, primul test de sarcina a iesit negativ asa ca ma linistisem. Dar peste cateva saptamani am observat ca devenisem foarte obosita, nu mai mancam, ma dureau sanii si aveam greturi..asa ca l-am trimis pe sotul meu la farmacie si… surpriza! Eram amanoi foarte speriati dar si fericiti in acelas timp. Imi amintesc cu drag prima oara cand i-am auzit inimioara si am aflat ca este fetita.
Nu pot sa spun ca am avut o sarcina usoara spre deosebire de prietenele mele care la 8 luni alergau si se plimbau toata ziua; eu am fost nevoita sa stau la pat inca din luna a sasea deoarece am avut incontinenta cervicala, eram anemica si parca nu era de ajuns, placenta era prea matura pentru varsta sarcinii, drept pentru care a trebuit sa nasc la doar 36 de saptamani. Ce sa va spun, nu este usor sa stai ,,imobilizata,, la pat atata timp dar sincer s-a meritat!
Am nascut prin cezariana pe data de 21 noiembrie 2013 o fetita de 3 kg si 49 cm, sanatoasa si frumoasa.
Recunosc ca prima saptamana nu a fost usoara datorita ranilor la sani pt ca am ales sa ii dau exclusiv sani sa pape iar ea manca uneori chiar din ora-n ora. Norocul meu ca sotul meu mi-a fost aproape si m-a ajutat in toate noptile cand plangea.
Acum are 3 luni si jumatate, 5.5 kg si 65 cm, este foarte energica si fericita. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care ti-l ofera puiutul tau atunci cand se uita in ochii tai si zambeste parca multumindu-ti ca ii esti aproape, acelas puiut care cu doar cateva luni inainte iti dadea emotii cu orice miscare in burtica ta. Ma consider cea mai fericita si norocoasa mamica cand ma uit la ea, si la fel ar trebui sa se simta toate mamicile indiferent de circumstante sau varsta.
Veronica, 21 ani, Bucuresti