• Telefon: 0762 235 333 (secție)
  • Adresă: Str. Bucur nr. 19, București (Maternitatea Bucur, Pavilion B)

Povestea mea

Cine ar fi crezut ca o sa am un bebe???!!!

Imi plac copii, dar sa nu stau prea mult in preajma lor si sa fie cuminti. Dar in viata pana nu ti se intampla, nu crezi. Este o adevarata minune sa aduci pe lume un copil !

La inceputul anului 2013 mi-am pus o dorinta : « sa raman insarcinata ! ».

Dar am mai avut niste probleme si am tot amanat, dar in momentul in care ne-am pus pe treaba s-a si intamplat ! Nu m-am gandit ca se va intampla atat de rapid, si in luna iulie cand am facut testul a iesit pozitiv ! Nu stiam cum sa reactionez ! Sotul meu era in culmea fericirii ! Cand am fost la doctor, acesta mi-a confirmat faptul ca sunt insarcinata si deja bebe avea 8 saptamani. Era mai mare decat crezusem! Oare cand ramasesem gravida???!! In luna iunie fusesem in concediu la munte, si facusem un traseu destul de periculos de aproximativ 10 ore, sarisem pe pietre, urcasem pe stanci, coborasem…. Oare bebe era bine ??!! Il zdruncinasem pe pietrele alea si rezistase ! Ulterior l-am dus si la mare ! Si bineinteles ca in ziua in care era cod rosu de valuri, si era interzis inotul, cine era in apa si sarea printre valuri ??? Bineinteles ca eu !!! Asa ca speram ca bebe sa fie si sa nu iasa un zdruncinat de valuri si sarituri !

Am anuntat familia si prietenii dar dupa ce am trecut de primele 12 saptamani, despre care se spune ca sunt mai riscante ! Toata lumea s-a bucurat, mai ales viitorii bunici ! Si bineinteles ca au inceput sa anunte pe toate lumea, rude, neamuri mai indepartate, cunostinte, vecini, toata lumea trebuie sa afle o asemenea bucurie !

Am anuntat si la munca ! Bineinteles la inceput toata lumea s-a bucurat, pana in momentul in care si-au dat seama ca trebuie sa gaseasca un inlocuitor !

Si incet incet a inceput sa treaca timpul si butica crestea si crestea , bineinteles intre timp am inceput sa facem analizele si ecografiile recomandate de doctorita care ne supraveghea sarcina. Eu nu aveam niciun fel de probleme, nu greturi, nu pofte, nu varsaturi ! Singura mea problema erau durerile de solduri, care s-au instalat de la sfarsitul lunii iulie (exact cand eram la mare). Presupuneam ca aceste dureri aparusera din cauza unei displazii bilaterale de sold pe care am avut-o in copilarie, si prin urmare am tot insistat si am sperat ca nasterea sa fie prin cezariana, astfel incat sa nu fie probleme nici pentru bebe, nici pentru mine ! Nu mai spun ca eu nu am stat nicio zi in spital, nu am avut niciun fel de operatie, ba mai mult in copilarie mi se facea rau de la mirosul de spital ! Cand aveam aproximativ 35 saptamani, doctorita a spus ca din punctul ei de vedere este mai bine sa optam pentru nasterea prin cezariana pentru a nu pune in pericol viata copilului si prin urmare in saptamana 38 de sarcina trebuia sa mergem la control pentru a stabili data nasterii ! Asa ca mintea mea a tot sperat ca nasterea sa se faca pe calea cea usoara, si anume cezariana !
In saptamana respectiva am inceput sa pregatesc bagajul de spital, hainute pentru bebe, pentru mine, mai cumparam cate ceva, mai puneam in geanta si tot asa, dar geanta nu era completa (mai aveam de pus diverse : cana, lingurita, incarcatoare, papuci…).
Eu m-am gandit ca mai bine ma duc mai devreme la doctor cu o saptamana, ca doar nu strica, aflu din timp data nasterii si ma pregatesc psihic ! Am anuntat pe toata lumea ca vineri ma duc la doctor si voi afla data nasterii ! Dar nasa a inteles ca vineri voi naste si m-a sunat joi sa ma intrebe daca sunt pregatita, daca am emotii …

Iar in noaptea de joi spre vineri, la ora 1 dimineata s-a rupt apa ! M-am dus la toaleta crezand ca vreau sa urinez, m-am bagat in pat, dar tot simteam umed…. M-am dus iar la toaleta si mi-am dat seama ca de fapt se rupsese apa. L-am trezit pe sotul meu, care se speriase, nu stia ce s-a intamplat ! Avea emotii mai mari decat mine ! Incepuse sa-l doara stomacul !

Am sunat-o pe doamna doctor si am trezit-o din somn, nici nu m-am prezentat, dar i-am spus ce problema am, ca mi s-a rupt apa. Doamna doctor mi-a spus sa ma duc la camera de garda sa mi se faca internarea. Zis si facut, am aruncat in fuga in geanta lucrurile pe care nu le pusesem, si am fugit la spital.

La ora 1.30 ajunsesem la spital, si am fost preluata de doctorita care era de garda, care mi-a spus ca dilatatia este 1 si sa nu-mi fac giji ca mai dureaza pana voi naste, si ulterior am fost dusa intr-o camera de nasteri.

Pe la ora 3 dimineata a venit medicul care era de garda, si mi-a spus ca imi vor face niste injectii pentru provocarea contractiilor ! Eu m-am cam speriat, speram sa nasc cu doctorita care mi-a supravegheat sarcina si speram sa nasc prin cezariana! I-am spus doctorului de problema mea cu soldurile si a spus ca nu este niciun fel de problema, ca pot naste natural ! Prin urmare mi-a fost facuta injectia pentru provocarea contractiilor si in aproximativ 30 minute incepusem sa am contractii ! De pe la ora 5.30-6.00 au inceput sa se intensifice contractiile, dar tot nu erau suficient de dese ! La ora 9.30 a venit doctorita care imi supraveghease sarcina si le-a spus asistentelor sa-mi faca alte injectii pentru dilatare, niste calmante… Iar la 11.16 a venit pe lume micul Tudor Andrei care cantarea 3100 g si avea 52 cm. O minune de copil ! Atat de mic si de cuminte ! Sincer nu ma asteptam sa fie atat de usor ! Toata lumea se plange ca este foarte dureros ! Dar din punctul meu de vedere este mult mai incomoda refacerea, de cat nasterea in sine !
In aceeasi zi am fost dusa in salon pentru a ma reface! Dar pe bebe l-am mai vazut de-abia seara, bineinteles m-am ridicat si m-am dus la el sa-l vad, am uitat si de dureri si de toate!

A doua zi ca sa nu fie totul ok, mi-a aparut o alergie foarte urata pe burta ! Asistenta cand i-am aratat a zis ca sigur este de la ceva ce mancasem, si a inceput distractia : toata lumea aflase si-si dadea cu parerea de la ce ar putea fi…. Toata lumea spunea « Aaaa tu esti cea cu alergia ! »….
Pe bebe nu mi l-au dat in salon pentru a evita sa-i transmit o raceala. Prin urmare ma duceam la el din 3 in 3 ore pentru a-l alapta …. Dar bineinteles ca nu stiam cum se alapteaza si le-am exasperat pe asistente sa ma ajute.
Si a venit si ziua de luni, cand fiecare doctor ne-a spus ca e timpul sa plecam acasa ! Si de atunci suntem impreuna, am invatat sa socializam si ne-am imprietenit !

Deja au trecut doua saptamani si in fiecare zi descoperim si invatam cate ceva !

Va urma …..

Hientz Monica